Cărțile de joc ungurești vs cărțile de joc secuiești

”Cruce”, ”21”, ”Filcăi”, ”66”...nume de jocuri diferite de cărți, foarte populare, indiferent de vârstă, mai ales în Transilvania dar cu siguranță și dincolo de Carpați. Sunt 32 de cărți, câte 8 din fiecare ”culoare”, de fapt pentru fiecare din cele 4 figuri grafice denumite în limbajul comun al jocului de cărți impropriu ”culori”: inimă roșie (cum ar putea fi altfel o inimă?) – sau Roșu, Ghindă (fructul stejarului), Dubă sau Bâtă (ceva ce seamănă cu un zurgalău, un fel de clopoţel sferic din aramă) și respectiv frunza de viță de vie căreia toți jucătorii îi spun simplu ”Verde”. Așadar avem patru ”culori”: roșu, ghindă, dubă și verde, respectiv patru seturi de câte 8 cărți: patru dintre ele numerotate cu cifrele romane VII, VIII, IX și X iar alte patru nenumerotate dar a căror valoare este respectiv de 2, 3, 4 și 11  adică ”doiar”, ”treiar”, ”pătrar” și As. Aceste cărți de joc au desenate pe ele, dincolo de ”culori” și cifre, anumite personaje masculine și feminine dar și imagini ale unor castele, cetăți, sau locuri ce par a fi idilice. Pe unele apare scris și ceva text în limba maghiară. Ați ghicit, este vorba de cărțile de joc ungurești sau Magyar Kártya. De curând, acestea au un rival - dacă se poate spune așa - pentru că au apărut pe piață cărțile de joc secuiești sau Székely Kártya

Székely Kártya - cărțile de joc secuiești

Am și eu acasă o duzină de pachete de cărți de joc, mai mari sau mai mici, plasticate sau din hârtie cartonată simplă, noi sau uzate de atâta ”bătut”. Sunt ”confiscate” (pardon, împrumutate până la întâlnirea de 10 ani) de la elevii mei. Jocul de cărți în diferitele lui variante este atât de popular printre tineri, fiind catalogat de către aceștia ca un mod plăcut de a pierde vremea, de a-ți umple timpul și de ce nu, pentru a socializa. În urmă cu mai bine de 25 de ani, când nu existau telefoane inteligente, tablete, laptop-uri sau jocuri video, jocul de cărți era la mare căutare. Era ocupația principală a navetiștilor (obicei păstrat în mare parte și astăzi), era jucat de către adolescenți sau adulți deopotrivă. Țin minte cum în iernile lungi din copilăria mea, chiar și bunicul meu se aduna cu vecinii de vârsta lui în noaptea de Anul Nou sau în ajunul altor sărbători și jucau cărți, în special ”cruce”. Aveau cărți ungurești, numite așa și pentru a le deosebi de cărțile de joc americane de poker.

În orice mediu, fie că erau români sau maghiari, în Transilvania toți se jucau cu aceste cărți fără nicio problemă. De fapt, puțini știau ce reprezintă imaginile de pe cărți, cine erau regii sau ce reprezentau castelele. Nici nu conta acest aspect, cu atât mai puțin ce scria pe ele.

Descrierea cărților ungurești

Cărțile ungurești, Magyar Kártya, sunt așa cum am spus în număr de 32, câte 8 de fiecare culoare. Culorile sunt: Roșu (Piros), Dubă (Tök), Verde (Zőld) și respectiv Ghindă (Makk). Pentru fiecare ”culoare” avem 8 cărți. Dacă în cazul primelor patru (VII, VIII, IX, X) numărul scris cu cifre romane spune care este valoarea acestora, atestat și de existența a exact atâtor forme (fie că e vorba de inimi roșii, de frunze verzi, de ghinde sau de dube), pentru următoarele patru cărți valoarea lor este intuitivă. Avem astfel doiari – cărți cu valoare numerică 2. Pot fi recunoscute după poziția elementului ce dă ”culoarea” față de personaj, acesta este dedesubt / alsó. Treiarii, adică acele cărți cu valoarea 3, au elementul ce dă ”culoarea” deasupra / felső. Pătrarii sunt recunoscuți după faptul că personajele reprezintă regi și că aceștia sunt călare. Avem astfel de a face cu Regi / Király. În fine, cărțile cele mai valoroase, Asul / Ász are câte două elemente de o parte și de alta a personajului. Mai trebuie menționat faptul că fiecare carte de joc din cele 32 din set, sunt în oglindă, adică imaginea este desenată pe jumătate din carte și reprodusă identic după o rotația cu 180 de grade.

Originea cărților de joc ungurești

S-a crezut până nu demult că originea cărților ungurești este atribuită celebrului vienez Ferdinand Piatnik, fondatorul unei  companii de succes ce activează și în zilele noastre. De fapt, fiecare set de cărți poartă sigla firmei, ce se regăsește pe șeptarul de dubă. Pe această carte apare efigia unul cal iar sub imagine scrie ”Trade mark. Ferd. Piatnik & Sohne. Vienna”. Pe unul din seturile pe care le am apare și un număr 05.097 (probabil seria setului) și adresa site-ului firmei www.piatnik.com. Și pe nouarul de verde apare de asemenea numele firmei producătoare ”Ferd.Piatnik &Sohne. Wien XIV”. 

Ferdinand Piatnik (1819-1885)

Conform datelor de pe site-ul companiei, istoria acesteia se întinde pe 191 de ani. Anul trecut, s-au împlinit 190 de ani de când s-a deschis atelierul din Viena. Primul membru al familie cu numele Ferdinand Piatnik (1819-1885) s-a născut în Ofen (Budapesta de astăzi) în anul 1819. În 1843, Piatnik preia atelierul de pictură a lui Anton Moser din Viena și se căsătorește cu văduva acestuia. În 1882 cei trei fii ai săi se alătură companiei tatălui. La moartea lui Ferdinand Piatnik în 1885 văduva acestuia și fii săi continuă să gestioneze afacerea, șase ani mai târziu, în 1891 se construiește fabrica din Hütteldorfer Stasse. În 1899 compania achiziționează producătorul de cărți de joc din Praga  ”Ritter & Cie” pentru ca în 1939 să se transforme în ”Wiener Spielkartenfabrik Ferd.Piatnik &Söhne”. 

Cărți de joc ungurești apărute la New York în 1910

Firma introduce tipărirea offset color în 1951, pentru ca în 2001 întregul proces să fie automatizat și controlat de calculator. În ultimii 25 de ani au fost deschise filiale în America (1989), Germania, Ungaria și Cehia (1993). Compania a știut să se adapteze mereu, producând zeci de modele de seturi de cărți de joc, în afara celor ungurești găsindu-se în oferta firmei cărți de joc rusești, franceze, israeliene sau poloneze – fiecare cu specificul lor. Aici se produc nu numai cărți de joc ungurești ci și seturi de cărți de joc de tip poker, unele dintre ele personalizate fie cu flori, artă, muzică sau imagini din lumea largă.

Teoria conform căreia cărțile de joc ungurești au fost realizate de Piatnik, a fost demontată  în anul 1973. Cu ocazia unei licitații organizate în Anglia, a apărut setul original al primelor  cărți de joc ungurești, purtând semnătura artistului Schneider József, care deținea prin anii 1830 un mic atelier de pictura la Budapesta. Cărțile de joc datau din 1837, cu mult înaintea celor produse de Piatnik. Personajele și celelalte elemente grafice (castele, cetăți, peisaje) fac parte din celebra piesă de teatru ”Wilhelm Tell” scrisă de Friedrich Schiller în 1804. Interesant este faptul că drama lui Schiller a fost prezentată pentru prima oară în public la Cluj în 1830. 

cărți de joc desenate de Schneider József la 1835. Sursa foto: boardgamegek.com

Legenda lui Wilhelm Tell

Pe cărțile de joc ungurești este desenată povestea eroului național al Elveției, care la începutul secolului al XIV-lea se opune Imperiului Habsburgic care stăpânea actualul teritoriu al Elveției de astăzi. În Țara Cantoanelor, aflată sub stăpânire habsburgică, libertatea era un vis de neatins. Asta până când Wilhelm Tell a refuzat să se supună ordinului pârcălabului Gessler Hermann de a se închina pălăriei acestuia atârnată într-un băț. Drept pedeapsă a fost condamnat să tragă cu arbaleta într-un măr  așezat pe capul fiului său. Wilhelm Tell a acceptat provocarea și sigur pe brațul său a tras nimerind mărul fără a-l atinge pe băiat. Săgeata trasă a fost primul pas spre eliberarea Elveției de sub jugul habsburgic. 

Wilhelm Tell și mărul de pe capul fiului său într-o reprezentare grafică din celebra Enciclopedie Britannica

Povestea poate fi ascultată, în limba română, într-o înregistrare a teatrului radiofonic. Mitul lui Wilhelm Tell este prezent peste tot în Elveția, fiind considerat fondatorul țării. În orașul Altdorf din cantonul Uri, aflat la 75 km sud de Zürich există chiar o statuie de bronz reprezentându-l pe Tell, în locul în care legenda spune că a țintit mărul, la 18 noiembrie 1307. Se numește Telldenkmal, este opera lui Richard Kissling (1848-1919) și a fost ridicată în 1895.   

Statuia lui Wilhelm Tell din Altdorf. Sursa foto: wikipedia

Richard Kissling în atelierul său lângă statuia lui Wilhelm Tell. Sursa foto: wikipedia

Există de asemenea emisiuni filatelice sau medalii comemorative cu efigia eroului Wilhelm Tell.

Wilhelm Tell pe moneda de 20 franci elvețieni din 1955

Fața și reversul monedei de 1 franc elvețian din 1990

Dar de ce a ales  Schneider József să ilustreze cărțile cu personaje și scene din opera lui Schiller?  Faptul că aceste cărți îl înfățișau pe Wilhelm Tell, un erou elvețian al luptei împotriva imperialismului habsburgic, a făcut ca acestea să devină de circulație internațională și să fie foarte răspândite mai ales în Europa Centrală și de Est. Dacă, în schimb, meșterul maghiar ar fi ales să picteze niște patrioți unguri, cenzura vremii ar fi oprit răspândirea cărților. Ele au devenit cu atât mai celebre cu cât în Ungaria de atunci exista un puternic curent anti-habsburgic și anti-imperialist, curent care avea să dea renaștere Revoluției ungare de la 1848.

Placă memorială din Budapesta amplasată în 1996. Sursa foto: blog.xfree.hu 

Explicația desenelor de pe cărțile ungurești

Acum că știm ce e cu desenele de pe cărți, să vedem modul în care a ales József Schneider să le deseneze. Așii reprezintă personificări ale anotimpurilor. De fapt, acest lucru este evident și prin textul în limba maghiară. Astfel asul de roșu reprezintă Primăvara (Tavasz), asul de dubă reprezintă Vara (Nyár), cel de verde reprezintă Toamna (Ösz) și în sfârșit, asul de ghindă reprezintă Iarna (Tél).

Personificarea anotimpurilor pe cărțile de joc ungurești

Următoarele cărți valorice, pătrarii sau regii (Király) reprezintă patru regi călare cu coroana pe cap și sceptrul în mână. Treiarii (Felső) îi reprezintă în ordine pe pârcălabul Hermann Gessler (Geszler Hermann) reprezentat pe treiarul de roșu, Stüszi d.Flurschütz (Stüszi vadász) pe treiarul de dubă, Ulrich Ruden (Rudenz Ulrich) pe cel de verde și respectiv eroul nostru Wilhelm Tell (Tell Vilmos) pe cel de ghindă. Pe doiari (Alsó) artistul a ales să-i reprezinte pe Kuoni d. Hirt (Kuoni pásztor) pe cartea de roșu, pe Itell Reding (Reding Itell) pe cea de dubă, apoi pe Walter Fürst (Fürst Walter) – socrul lui Wilhelm Tell pe cea de verde și respectiv pe Rudolf Haras (Haras Rudolf) pe cea de ghindă.

Pe cărțile ungurești, Regii nu sunt nominalizați

Treiarul de roșu - pârcălabul Hermann Gessler și treiarul de ghindă - Wilhelm Tell

Doiarii sunt ilustrați cu personaje din opera lui Schiller

Wilhelm Tell (sau Tell Vilmos în limba maghiară) - pe cărțile de joc ungurești

Wilhelm Tell așa cum apare pe unele cărți de joc

Personaje mai apar pe șeptarul de roșu - Hermann Gessler călare în urmărirea lui Wilhelm Tell, pe optarul de roșu – Wilhelm Tell vâslind barca și pe optarul de dubă – familia lui Wilhelm Tell reunită la sfârșitul poveștii.

Personajele principale ale poveștii: Hermann Gessler și Wilhelm Tell

Două castele ale principilor imperiali apar pe nouarul și zecica de roșu; casa lui Wilhelm Tell apare pe zecica de dubă; bățul cu pălăria lui Hermann Gessler apare pe nouarul de dubă; patru dintre cărți înfățișează scene pastorale din Elveția: șeptarul și optarul de verde, respectiv șeptarul și optarul de ghindă. De remarcat și faptul că nouarul și zecica de verde și de ghindă nu au nicio reprezentare grafică.

pe nouarul de dubă este ilustrat ”bățul lui Gessler”

Două din cărțile cu valoarea X au desenate pe ele un castel imperial și casa lui Tell

Wilhelm Tell apare pe optarii de roșu și dubă

Hermann Gessler călare, pe șeptarul de roșu

Semnificația cărților ungurești (magyar kártya) am găsit-o pe internet, pe blogul FB Ronnie & ZumiElla.

Cărțile de joc secuiești

De curând am aflat, tot de undeva de pe internet, de existenţa unui set de cărţi de joc...secuieşti! Nu vă grăbiţi să faceţia firmaţii de genul ”păi secuii nu sunt unguri?” sau ”ce aduc în plus ceste cărți?”. Vă asigur că avem de a face cu un proiect interesant, cu o altfel de poveste.

Artistul, căci despre un artist este vorba, se numește Gyöngyössy János s-a născut la Odorheiul Secuiesc (Székelyudvarhely) și locuiește în Comănești (Homoródkémenyfalva) în județul Harghita. Deși este de profesie inginer chimist, pasiunea l-a împins spre artele plastice, remarcându-se prin ilustrarea mai multor cărți, printre care merită amintite ”Székely templomerődök” (Biserici fortificate secuiești) și manualul pentru clasa a VI-a și a VII-a de Istorie a Secuilor.

Gyöngyössy János desenând cărțile de joc secuiești

În ce privește cărțile de joc secuiești (székely kártya) ca o replică la celebrele cărți de joc ungurești (magyar kártya), Gyöngyössy János a ales nu să reproducă originalul ci pur și simplu să-i schimbe ilustrațiile, respectând însă ”culorile” setului de cărți și implicit funcționalitatea acestuia. Elementul de noutate pe care-l aduce, dincolo de faptul că fiecare carte este realizată manual, constă în modul în care a ilustrat cărțile. Dacă în cazul cărților ungurești, personajele dramei lui Schiller sunt amestecate (probabil pentru a nu trezi atenția oficialităților vremii). personajele pozitive și cele negative ale poveștii se regăsesc de-a valma alături de castele și peisaje elvețiene, în cazul cărților secuiești autorul a decis să facă puțină ordine.

Doar așii și-au păstrat semnificația, alegoria anotimpurilor apărând și în cazul cărților de față, cu observația că Primăvara (Tavasz) și Toamna (Ősz) sunt personificări feminine iar Vara (Nyár) și Iarna (Tél) sunt personificări masculine. Toate cele patru personaje de pe aceste cărți sunt prezentate în actualul port popular secuiesc.

Personificarea Anotimpurilor 

În rest toate celelalte cărți sunt ilustrate fie cu personaje istorice ce au legătură cu Ținutul Secuiesc, fie cu cetăți sau castele din secuime. Astfel, regii sau pătrarii (Király) sunt regi ai Ungariei din dinastia Arpadiană care au avut o contribuție importantă în stabilirea secuilor în teritoriul actualului Ținut Secuiesc undeva în secolele XII-XIII: Sf.Ladislau (I.Szent László)(1040-1095) – pe pătrarul de roșu, Ștefan al V-lea (1239-1272) – pătrarul de dubă, Béla al IV-lea (1206-1270) – pătrarul de verde și respectiv Ladislau al IV-lea (1262-1290) - pătrarul de ghindă.

Cărțile cu valoare de treiari / felső sunt ilustrate cu secui nobili, oameni de stat în perioada principatului: Székely Mózes – pe treiarul de roșu, Béldi Pál – pe treiarul de dubă, Petki János – pe cel de verde și Mikó Ferenc pe cel de ghindă.

Artistul Gyöngyössy János a ales să ilustreze doiarii / alsó cu secuii care s-au răsculat de-a lungul istoriei: Dózsa György – doiarul de roșu, Nagy György – doiarul de dubă, Zöld Péter – este pe doiarul de verde și respectiv Andrássi Péter pe cel de ghindă.

Nobili secui pe treiarii cărților de joc secuiești

Secui care s-au răsculat

Cărțile cu valoarea X sunt ilustrate cu fortificații din regiune după cum urmează: Székely Bánja vár (lângă Boroșneu, astăzi în județul Covasna)– pe zecica de roșu, Székely Támadt vár (Odorheiu Secuiesc)– pe zecica de dubă, Gyegyó-Szárhegy (cetatea Lăzarea)– zecica de verde și respectiv Marosvásárhely vártemplom (biserica fortificată din Târgu Mureș) - pe cea de ghindă.

Nouarii au ilustrațiile a două dintre cetățile din secuime: Balvanyos vár (Băile Balvanyos) – pe cel de roșu și Tartod vára (Vărșag, județul Harghita) pe cel de dubă și două din stemele regiunii: blazonul nou al secuilor utilizat după 1437, pe nouarul de verde și stema mai veche pe nouarul de ghindă.

Doi dintre nouari au imagini ale stemelor Ținutului Secuiesc

Optarii conțin personalități istorice legate de revoluția antihabsburgică de la 1848. Astfel pe cel de roșu este portretul lui Tuzson János, pe cel de dubă se află desenat portretul lui Gábor Áron, generalul Gál Sándor se află pe optarul de verde și comandantul de călărie Mikes Kelemen pe cel de ghindă.

Personalități istorice secuiești din timpul Revoluției de la 1848

În fine, pe șeptari apar desenați soldați secui din diverse arme și perioade. Șeptarul de roșu are efigia unui mic nobil secui - Székely lófő, apoi pe septarul de dubă apare imaginea unui pușcas -Vörös darabont, pe cel de verde este desenat un nobil secui - Székely főember iar pe ultimul șeptar, cel de ghindă se află imaginea unui militar de infanterie secui- Közszékely.

Surprinzător, setul are o a 33-a carte, cea de rezervă în cazul pierderii uneia dintre cărți, pe care sunt trecute cele patru ”culori” precum și logo-ul firmei producătoare DTP Studio și pe cel al realizatorului cărților, artistul Gyöngyössy János. Setul este comercializat într-o cutie elegantă, întregul material este de cea mai bună calitate și cărțile sunt însoțite de un pliant explicativ în limba maghiară.

Despre cărțile secuiești, de vorbă cu  Gyöngyössy János

De cum am aflat de existența acestor cărți, am luat legătura cu realizatorul acestora, cu domnul Gyöngyössy János. Deși nu cunosc limba maghiară, ne-am înțeles din prima și spre surprinderea mea am primit în câteva zile un colet cu trei seturi de cărți de joc secuiești. Le-am studiat, le-am întors pe toate fețele și încă mai am nelămuriri. Multe dintre ele rezultă din ignoranța mea și poate a multor români în legătură cu acest ținut pe care-l numim fără să-l înțelegem deloc ”Ținutul Secuiesc”. Nu-i cunoaștem istoria, nu-i cunoaștem cultura bogată, aportul adus la cultura Transilvaniei în general. Ne lăsăm ghidați din păcate doar de mass-media care ne prezintă zona așa cum nu este în realitate.

Proiectul demarat de artistul Gyöngyössy János este unul inedit. Este un mod simplu de a promova cultura și istoria unui ținut, a unei etnii, în cazul de față cea a secuilor. Gândiți-vă doar prin câte mâini vor trece aceste cărți, câte generații de tineri se vor juca cu ele. Proiectul a prins destul de bine pe piață, în presa scrisă de limba maghiară au apărut mai multe articole despre aceste cărți de joc. De asemenea, există și un documentar realizat de un post local de televiziune, ce poate fi vizualizat aici. Promovarea proiectului a fost realizată și prin intermediul unei pagini de facebook, creată special în acest sens. Este vorba de pagina Székely Kártya, acolo unde pot fi găsite mai multe informații despre personajele istorice ce apar desenate pe cărți. 

Vrând să aflu mai multe despre acest proiect, pe care personal îl consider unul salutar, inedit, l-am rugat pe realizatorul cărților de joc secuiești să ne răspundă la câteva întrebări.

Foto-Travel: În secuime sunteți destul de cunoscut, însă probabil comunitatea maghiară din România vă cunoaște mai puțin, iar românii aproape deloc. Vă rog să vă prezentați cititorilor blogului Foto-Travel.

Gyöngyössy János: M-am născut la Odorheiu Secuiesc în 1955. Am terminat Facultatea de Inginerie Chimică la București în anul 1980. Deși am fost atras de meseria aleasă, încă din anii studenției am fost pasionat și de istorie, apoi de arhitectură în special, având și anumite aptitudini pentru desen. Paralel cu studiile obligatorii din facultate, am ajuns să mă formez într-o nouă meserie paralelă, cea de istoric de artă în domeniul construcțiilor militare din Transilvania medievală. Primul domeniu vizat de mine a fost cel al bisericilor fortificate secuiești, un capitol mai puțin cercetat și prelucrat până atunci. Despre aceste monumente am editat două cărți la începutul anilor 90, volume care au ajuns să fie astăzi pricipalele surse bibliografice în acest domeniu pentru cercetători. Paralel cu această activitate mi-am încercat aptitudinile și ca ilustrator de cărți, iar în ultimul timp, asistat de o grupă de tineri arheologi mă ocup cu reconstrucțiile grafice ale unor cetăți, castele, biserici, și case vechi din Secuime. Tocmai în aceste zile pregătesc un material din lucrările mele efectuate în ultimele patru decenii, care vor fi expuse într-o expoziție organizată la Muzeul din orașul meu natal.

artistul Göngyössy János. Sursa foto: colecția personală Göngyössy János

Foto-Travel: Ca artist plastic, ca ilustrator de cărți, ați contribuit la realizarea unui manual de Istorie a Secuilor. A fost nevoie de un astfel de manual?

Gyöngyössy János: Ilustrarea acestui manual a reprezentat o adevărată incursiune  spirituală pentru mine. Motivația a fost uriașă: să fiu eu tocmai acel ”privilegiat”, căruia soarta îi oferă posibilitatea să fie ilustratorul primului volum de acest gen, consider că este un lucru extraordinar. Da, volumul în sine este foarte util. Este destinat în special elevilor din clasele VI și VII, dar și pentru toți cei interesați de această temă. Fiecare popor, națiune sau naționalitate are dreptul să cunoască tot ce au făcut –bine sau rău- înaintașii săi. Faptul că din prima ediție s-au epuizat deja câteva zeci de mii de exemplare, vorbește de la sine. Iar din acest succes editorial, conform recenziilor, o parte însemnată se datorează și ilustrațiilor mele de epocă. În momentul de față se pregătește o nouă ediție revizuită precum și o traducere în limba română.

Göngyössy János în cadrul unui eveniment de prezentare a cărţilor. Sursa foto:pagina de facebook Őszi Sokadalom

Foto-Travel: Ce ar trebui făcut ca populația românească minoritară în zonă, să nu se simtă amenințată din punctul de vedere al păstrării identității culturale?

Gyöngyössy János: Da, este o întrebare interesantă și importantă. Cazul minorității minorităților, care de fapt, global privind lucrurile , sunt majoritari în țara lor… Sunt convins că toate aceste probleme se vor rezolva cu timpul. Secuii trebuie să-și dea seama că orice minoritate locală care trăiește în mijlocul lor are aceleași drepturi ca și ei, ba chiar în multe privințe ei trebuie să beneficieze și de o anumită discriminare pozitivă pe plan local. Și nu pentru simplul fapt că ei reprezintă de fapt națiunea ”dominantă” din această țară. Știti la ce mă gândesc? Că aceste privilegii care trebuie să li se acorde românilor care locuiesc în această zonă este în primul rând o chestiune de politețe și de omenie care trebuie să se manifeste obligatoriu din partea majorității locale. Dacă vreți aceasta este o chestie de bun simț. În final pentru toți care văd în dezideratele de autonomie din Secuime un pericol iminent pentru integritatea teritorială a României, pot să spun că toate formele de autonomie teritorială care funcționează în momentul actual în Europa, au la bază tratate bine puse la punct între cei care solicită această forma de coexistență și statul care este dispus să acorde aceste prerogative. Iar aceste acte de bază conțin toate garanțiile pentru reprezentanții națiunii global majoritare.

Foto-Travel: De curând ați lansat pe piață o serie de cărți de joc, cărțile secuiești. Care este povestea din spatele proiectului?

Gyöngyössy János: O simplă idee, care mi-a survenit în Ajunul Crăciunului anului 2013.

cărțile de joc secuiești. Sursa foto:pagina de facebook Őszi Sokadalom 

Foto-Travel: Este acest set de cărți o replică la cărțile ungurești? Există vreo legătură între cele două povești?

Gyöngyössy János: Desigur, există o legătură strânsă, pentru că din punct de vedere funcțional nu este nici o deosebire între aceste două feluri de cărți de joc. Așa cum și secuii, chiar dacă au o istorie specifică, sunt parte integrantă a națiunii maghiare.

Foto-Travel: Din pleiada de regi ai regatului Ungariei ați ales doar patru. Nu pe cei mai cunoscuți. De ce aceștia și nu alții?

Gyöngyössy János: Cum niciun secui n-a ajuns să fie rege al Ungariei, dintre regii unguri i-am ales pe cei care au avut un rol important în stabilirea secuilor pe teritoriul actual al Ținutului Secuiesc. Cazul lui Ladislau cel Sfânt este puțin mai specific: figura lui s-a păstrat până în ziua de azi în amintirea colectivă a secuilor, el a reprezentat de fapt secole de-a rândul „cavalerul idol” al secuilor, el este înfățișat în majoritatea frescelor din bisericile medievale din Secuime.

Foto-Travel: Din punctul de vedere al conceptului, în cazul cărților de joc secuiești se observă o oarecare ordine. Cum au fost alese personajele care ilustrează cărțile?

Gyöngyössy János: De fapt toate personajele înfățișate de mine sunt rezultatul unei selecții personale, deci subiective, dar sunt ordonate totuși după rolul lor jucat în istorie, așa cum ați remarcat foarte corect și dumneavoastră.

Foto-Travel: Pe două dintre cărți, apare stema Ținutului Secuiesc. De ce această alegere?

Gyöngyössy János: Stema secuimii este înfățișată în mai multe biserici medievale, sub formă sculptată sau pictată pe pereți sau bolte, dar avem și multe exemple de sigilii cu aceste însemne. Stema reprezintă în sine întreaga națiune a secuilor precum și teritoriul locuit și administrat de ei. Cunoaștem două tipuri de astfel de steme, cea veche cu brațul armat și anexele lui, și cea nouă, de după 1437, înfățișând Soarele și Luna. Aceasta din urma ne-a fost atribuită de către regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg.

Foto-Travel: Care a fost impactul acestui proiect? Vor renunța secuii la cărțile ungurești și le vor prefera pe acestea?

Gyöngyössy János: Cele două tipuri de cărți nu reprezintă niciun fel de concurență una pentru alta. Din contră, se completează reciproc, dacă vreți sunt două fețe ale aceleiași culturi.

Foto-Travel: Pot contribui aceste cărți la o mai bună promovare a zonei?

Gyöngyössy János: Sunt convins că așa se întâmplă și acest lucru s-a simțit încă din momentul ce prima ediție a început să fie comercializată.

Foto-Travel: Se poate extinde proiectul la o regiune mai vastă, de exemplu la Transilvania?

Gyöngyössy János: Sigur că da. În acest sens văd posibilă și elaborarea unor ”cărți româneşti”, dar nu exclud posibilitatea apariției și a unor cărți de joc ale moților sau dacă vreți ale maramureșenilor… De ce nu? Ar fi și asta o aventură culturală interesantă, nu credeți? Cultura transilvană are o mulțime de culori care împreună la un loc dau o notă fantastică acestor meleaguri.

Foto-Travel: De unde se pot achiziționa cărțile? 

Gyöngyössy János: Cărțile pot fi achiziţionate în special în județele Harghita și Covasna, pentru că aici se resimte cea mai pronunțată cerință pentru acest tip de cărți. Pot să vă spun însă ca în sezonul de vară, datorită turismului, cerințele pentru aceste cărți se triplează.

Foto-Travel: Pe verso ați ales modele secuiești. Ce reprezintă ele?

Gyöngyössy János: Pe verso, în centru am înfățișat o cruce votivă pictata pe peretele unei biserici medievale din zona Homorod, iar în colțuri sunt reprezentate niște ornamente în relief realizate din tencuială de pe unele case vechi de piatră din satul Comănești. Sat în care locuiesc și care îmi dă inspirație pentru tot ceea ce doresc să duc la bun sfârșit.