La Zalău, centrul istoric –atât cât a mai rămas din el – trece de câțiva ani printr-un proces de schimbare, prin reabilitarea clădirilor monument istoric. Una dintre cele mai importante clădiri, care impresionează prin maiestuozitatea sa, este cea cunoscută astăzi sub numele de ”Clădirea Transilvania”, sau după numele pe care l-a avut înainte de 1918, ”Vigadó”. Clădirea, reprezentativă pentru stilul eclectic din Transilvania secolului XIX, a fost renovată în mai multe etape fiind pe punctul de a-și recăpătat strălucirea de odinioară; semănă din ce în ce mai mult cu ceea ce se poate vedea în ilustratele de epocă. Cu o singură diferență însă. În toate imaginile din cărțile poștale sau fotografiile vechi, pe fațada principală a corpului central, apare încadrată în blazonul baroc situat sus aproape de cornișă, stema orașului Zalău. Într-un scut se poate distinge silueta unui tânăr înaripat ce are în mâna dreaptă ridicată la nivelul capului o sabie, pregătit să lovească balaurul pe care-l calcă în picioare. În cealaltă mână ține o balanță de care balaurul pare să se agațe. Este vorba, așa cum vom încerca să demonstrăm, de Arhanghelul Mihail. Astăzi, pe fațada clădirii renovate, a rămas blazonul gol, ca o rană deschisă. Dacă vrem să ne asumăm istoria orașului, dacă ținem la simbolurile lui care-l individualizează în rândul celorlalte localități din țară și din Europa, dacă vrem să intrăm în rând cu lumea civilizată și din acest punct de vedere, atunci vechea stemă a orașului trebuie să se întoarcă acolo unde-i este locul. Cu atât mai mult cu cât, Zalăul este un caz fericit în care în mare parte vechea stemă se regăsește și în cea actuală. Dacă în alte orașe sunt scandaluri legate de folosirea unor steme ce nu sunt în concordanță cu normele heraldicii și acestea sunt folosite fără a avea aprobarea Comisiei Naționale pentru Heraldică (vezi cazul Clujului de exemplu), la noi lucrurile nu stau așa. Iată de ce, demersul nostru de a readuce în discuție istoria stemei orașului, îl considerăm a fi util.
 |
| Pe fațada clădirii Transilvania, locul în care a fost stema e o rană deschisă |
În ultimii ani au fost realizate cel puțin două studii
scrise de renumiți istorici, care au prezentat pe baza unor documente de
arhivă, aspecte legate de stema orașului Zalău. Este vorba de articolul
intitulat ”Stema și sigiliul orașului
Zalău” avându-l ca autor pe Bujor Dulgău și publicat în Acta Musei
Porolissensis nr.VIII/1998, pag. 167-172 și respectiv articolul publicat de
Nicolae Gudea în revista de cultură Caiete Silvane, nr.100/mai 2013, intitulat ”Contribuții minore la istoria Zalăului.
Despre stema orașului”, pag.55-56. De la aceste două studii am pornit și
noi. Față de informațiile aduse în aceste materiale, vom încerca să descriem
reprezentarea Arhanghelului Mihail în artă și heraldică, respectiv modul în
care stema veche a Zalăului apare în filatelie și cartofilie.
Heraldica,
o știință
Majoritatea
specialiștilor sunt de părere că heraldica a apărut în secolul XII în Europa
apuseană și este indiscutabil legată de evoluția echipamentului militar. Numele
disciplinei provine din termenul latin medieval: heraldus, héraut = crainic. Heralzii în
epoca medievală duceau mesaje de război, dar făceau și oficiul de prezentare a
luptătorilor în turniruri și de introducere a acestora în arenă. De la termenul ”héraut” provine și denumirea heraldicii de
astăzi. În sunete de trâmbiță sau de corn, heralzii, care trebuiau să fie și
buni cunoscători a simbolurilor heraldice, făceau și prezentarea blazoanelor.
Termenul de blazon își are originea în aceste manifestări și provine din
cuvântul german blasen = a
trâmbița, a suna din corn. Blazonul era un semn convențional, specific unui
stat, oraș sau unei familii, a unei persoane. Ştiinţa
heraldică îşi are începuturile în Franţa. În 1416, Clément Prinsault a pus
bazele acestei discipline prin fixarea unei terminologii exacte şi ştiinţifice
care a fost apoi general acceptată. Tratatului lui Clément Prinsault i-au urmat
şi alte lucrări de heraldică, Franţa aducându-şi o contribuţie esenţială la
naşterea şi fundamentarea acestei ştiinţe auxiliare a istoriei. Perioada de înflorire a heraldicii a fost cea a
cruciadelor și a epocii clasice a turnirurilor (sec. XIII-XV). După secolul al
XVI-lea, importanța artei heraldice a scăzut.
Heraldica românească
Spre deosebire de alte țări europene, unde știința
heraldică a cunoscut o dezvoltare înfloritoare, mai ales în vremurile de glorie
ale cavalerilor, în Țările Române această disciplină nu s-a bucurat de o
cercetare și de o reglementare strictă ca și în apus. Așa se explică faptul că
nu toate orașele sau comunele au o stemă proprie, în cazul unora fie din lipsă
de inițiativă pe plan local, iar în cazul altora datorită respingerii
propunerilor de către Comisia Națională de Heraldică Genealogie și Sigilografie a Academiei Române. Studiul metodic al științei heraldice în România nu începe decât în
cea de a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu necesitatea stabilirii
de către autoritățile centrale a stemei statului național român modern, creat
la 1859. Cea
mai veche reprezentare heraldică românească păstrată până astăzi o regăsim pe
sigiliul pus de Mircea cel Bătrân pe tratatul cu Polonia din 1390. Simbolurile
prezente atunci se regăsesc și în stema de azi a României: acvila, crucea,
soarele și luna. Nu vom insista asupra istoriei și evoluției heraldicii românești, există lucrări de
referință în acest sens cum ar fi de exemplu ”Știința și arta heraldică în România” a lui Dan Cernovodeanu,
apărută la Editura Științifică și Enciclopedică București în 1977.
Stemele și
sigiliile orașelor
Nu se știe exact de
când au început orașele să aibă steme proprii. Se crede că în Europa, cea mai
veche stemă a unei localități este cea a orașului Košice din Slovacia de astăzi (Kassa în
limba maghiară sau Cașovia în limba română). Infomația apare în lucrarea ”Magyar Vásarok” apărută la Budapesta în 1941, citată și
de Bujor Dulgău. Stema orașului Košice datează din 1369 și a fost atribuită
de regele Ludovic cel Mare care a acordat orașului dreptul de a avea însemne
proprii. În orașul Košice – Capitală
Culturală Europeană în 2013 - există o impunătoare statuie ce reprezintă un
înger înaripat ce ține în mîini stema orașului. Pe soclul statuii se află
reprezentări ale stemelor din 1369, 1423 și 1453.
 |
| Statuie reprezentând stema orașului Cașovia |
În Transilvania, apariția
sigiliilor orășenești se încadrează la finalul secolului al XIII-lea și mai cu
seamă în secolul al XIV-lea. Sașii sunt cei care au introdus folosirea
sigiliilor municipale pe teritoriul Transilvaniei. Astfel în orașele săsești, sunt
atestate și cele mai vechi sigilii: Sebeș (1303), Sibiu (1367), Bistrița
(1367), Brașov (1368), Cluj (1369), Sighișoara (1509). În legătură cu stemele
orașelor transilvănene, se știe de exemplu că Iancu de Hunedoara aprobă
brașovenilor să imprime stema orașului pe postăvurile lor la 1444; Baia Sprie
obține dreptul la stemă de la Matei Corvin la 1464; Târgu Mureș de la Gabriel
Bethlen; Baia Mare de la Matei Corvin în 1481; Oradea de la Cristoofor Báthory la 1580 etc. Se poate
doar presupune, neexistând nicio dovadă în acest sens, că și stema Zalăului a
fost acordată ca și privilegiu de către unul din regii Ungariei sau de către
unul din principii Transilvaniei.
Originea stemei
Zalăului – ipoteze
Zalăul este atestat pentru prima dată undeva între
anii 1150-1220 conform Registrului de la Oradea ca ”villa Ziloc” (sat) deși
este amintit mult mai devreme în Cronica lui Anonymus ca Ziloc. În Szilágy Vármegye Monographiája (Monografia Județului Sălaj) a lui Petri Mór, apărută în 1901, se
arată că localitatea era în proprietatea episcopului catolic al Transilvaniei
Gallus (Gál) (1246-1269) și
că biserica a fost sfințită la 1264 și dedicată Sfântului Arhanghel Mihail (la
data publicării monografiei biserica cu pricina era reformată, însă până la
reforma din 1527 aparținea confesiunii romano-catolice). Iată ce scrie Petri Mór: ”Zilah. Régen az erdély püspök birtoka s igye e város mai ev.ref. temploma
is Szt.-Mihály arkangyalnak volt szentelve.” ( Zalău. Este deținut de episcopul Transilvaniei, biserica
reformată de astăzi a fost dedicată Sfântului Mihail – Arhanghelul). La 24 iunie 1370 regele Ludovic I îi conferă localității dreptul de a ține
târg anual, iar un secol mai târziu, la 1 august 1473 Zalăul este numit într-un
document emis de Matia Corvin ca ”oppidum
Zilah” aflat sub jurisdicția episcopului catolic.
În Biserica Reformată
din centrul orașului, biserică care până la 1527 aparținea cultului
romano-catolic, pe unul dintre pereții interiori se mai păstrează un relief
ce-l reprezintă pe Arhanghelul Mihail într-o ipostază ce aduce cu vechea stemă
a orașului. Că avem de a face cu stema orașului, reiese foarte clar din înscrisul
”S.MICH.ARCHANG.ZILAHY VARASSA CZIMERE.
1569” ce înconjoară imaginea Arhanghelului. Acesta este reprezentat înaripat, cu sabia
ridicată în mâna dreaptă și cu balanța în mâna stângă, în timp ce cu picioarele
calcă pe balaur. Cercul cu imaginea arhanghelului este înscris într-un triunghi
isoscel, decorat cu motive florale . Pe laturile egale ale triunghiului apare
textul: ”TEMP. JVDICIPRIM.” în stânga
și respectiv ”SEPH. PETO.1710”.
 |
| Stema orașului Zalău în Biserica Reformată |
 |
| Arhanghelul Mihail - stema Zalăului. Datată 1569 |
Acest relief e încadrat de blazoanele familiilor
Kis și Sarak, respectiv Száva și Bikfalvi – despre care se presupune că au avut un rol esențial în
reconstrucția bisericii în secolul al XVIII-lea.
Potrivit preotolui paroh Püsök Sándor Csaba ”cele trei basoreliefuri, au fost găsite încastrate în zidul vestic, cel de
lângă turn care a rămas de la vechea biserică care a fost demolată.
S-a păstrat doar turnul gotic și acea porțiune de zid. Stema Zalăului și două
blazoane nobiliare au fost găsite într-un ancadrament de portal gotic. Cum nu
erau vizibile, fiind ascunse în spatele orgii, au fost mutate unde sunt acum în
1996”.
Poate vă întrebați ce caută imaginea Arhanghelului
Mihail – o reprezentare catolică – în Biserica Reformată. Nu trebuie uitat
faptul că înainte de reformă, biserica era catolică iar orașul, așa cum s-a
arătat aparținea episcopului catolic al Transilvaniei. Este posibil ca vechea
biserică catolică să fi avut hramul Sf.Arhanghel Mihail (așa cum sunt încă
multe biserici în Sălaj – cele mai multe de lemn – ce-i au ca patroni
spirituali pe Arhanghelii Mihail și Gavril). Însă referirea la stema Zalăului
este evidentă. Mai probabil este faptul că la vremea în care o parte a
credincioșilor au trecut de la catolicism la reforma calvină și odată ce ei au
devenit majoritari au avut și biserica numai a lor, Zalăul să fi avut deja
această stemă.
De aceeași părere este și Zsigmond Attila, preot
reformat în Fughiu, care s-a ocupat printre altele de istoria bisericii
reformate din Sălaj:”După părerea mea
este o falsă interpretare aceea că după reformă orice imagine a fost distrusă,
eventual altarul a fost înlăturat imediat, dar restul a rămas neschimbat, cel
puțin pentru o anumită perioadă. În cazul reliefului nici nu se pune această
problemă, iar din inscripție clar că este vorba de stema orașului, care nu ține
de schimbarea confesiei”.
Aceeași imagine, poate ceva mai elaborată, apare în
sala de bal a Clădirii Transilvania / Vigadó. Stema se află amplasată deasupra scenei și poate
că acesta a fost motivul pentru care a scăpat perioadei comuniste. Aici a
funcționat încă din perioada interbelică un cinematograf, și probabil că
ecranul de proiecție acoperea stema protejând-o. Evident, acestă reprezentare
este mult mai actuală, dat fiind faptul că întregul edificiu a fost finalizat
în 1901.
 |
| Stema Zalăului cu imaginea Arhanghelului Mihail în sala de bal a Clădirii Transilvania |
În lipsa unor documente care să lămurească
problema, originea și datarea exactă a stemei Zalăului poate fi doar dedusă,
problema rămânând în continuare deschisă. Se pot așadar formula câteva ipoteze însă. Este evident că
imaginea Arhanghelului Mihail a venit pe filiera catolică. Logic ar fi să
presupunem că imaginea a devenit stemă a orașului undeva după 1473 (când Matia
Corvin a ridicat localitatea la rang de târg) dar nu mai târziu de 1555 când în
urma sinodului local ținut la Ardud, comitatul Sălaj împreună cu Partium-ul a
trecut de partea reformei. Când biserica a devenit reformată, credincioșii au
văzut în acel relief nu imaginea Sfântului Arhanghel Mihail ci mai degrabă
stema orașului lor. Așa se poate explica faptul că stema a supraviețuit până în
zilele noastre. Nici problema legată de cine a atribuit stema cu Arhanghelul
Mihail orașului, nu este rezolvată. Niciuna din ipotezele conform căreia
aceasta a fost atribuită orașului de către cineva care avea acest drept (rege,
principe, episcop) sau a fost stabilită de către comunitate, nu poate fi
probată. Trebuie de asemenea precizat faptul că Arhanghelul Mihail nu a fost
considerat niciodată ca patron spiritual al Zalăului.
Reprezentări ale Arhanghelului
Mihail
Arhanghelul Mihail este considerat atât în Biblie
cât și în alte texte sacre ca fiind cel mai important dintre toți arhanghelii.
Numele său s-ar traduce în limba română ca ”cel
care este asemenea lui Dumnezeu”. Este numit Arhistrateg sau Mare Voievod,
conducător al Puterilor Cerești. Există mai multe reprezentări ale
arhanghelului. Arhanghelul Mihail este reprezentat deseori cu aripi
puternice, foarte mari, și cu Sabia Dreptății. În perioada
Renașterii, el este reprezentat ca un tânăr puternic și chipeș îmbrăcat într-o
splendidă haină, uneori cu platoșă, purtând sabie, scut și lance. În alte
reprezentări este cel ce ține Balanța Dreptății, este ”cel ce cântărește
sufletele”. Sunt și ipostaze ale Arhanghelului Mihail în care apare omorând cu
sulița balaurul pe care-l calcă în picioare. Se crează uneori confuzia cu
Sf.Gheorghe cel care omoară balaurul.
Etnograful
Camelia Burghele de la Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău, încearcă să
explice prezența imaginii Arhanghelului Mihail (uneori însoțit și de
Arhanghelul Gavril) în reprezentările artei populare: “Bibliografia etnografică subliniază vitejia și puterea lor, iar
Arhanghelul Mihail e deseori prezentat ca un războinic, dar care luptă mereu
pentru oamenii drepți; el eliberează Soarele și Luna din puterea dracilor,
atunci când aceștia le fură (e vorba despre eclipse). Apoi se spune că
Arhanghelul Mihail poartă cheile Raiului, este un vrednic luptător împotriva
diavolului și veghează la căpătâiul celor bolnavi. Scena morții omului este
înfățișată astfel: în stânga bolnavului stă diavolul, pregătit să îl ia pe
muritor, iar Arhanghelul Mihail are menirea de a-l salva pe acesta, retezându-i
necuratului capul cu sabia. De aceea el poartă întotdeauna sabie și îl vedem
reprezentat învingând diavolul simbolizat prin balaur sau zmeu.”
Arhanghelul Mihail în heraldică și artă
Căutând diverse
reprezentări ale Arhanghelului Mihail, care să semene cu stema veche a orașului
Zalău, am găsit (având ca sursă imaginile de pe internet) o imagine ce poate fi
considerată ca o matriță, pentru toate celelalte reprezentări similare. Este o
litografie realizată de Hans Holbein cel Tânăr (1497-1540), ce este considerat
alături de Albrecht Dürer și Lucas Crahach cel
Bătrân printre cei mai reprezentativi artiști germani ai Renașterii, un
portretist remarcabil, printre cei mai mari din istoria picturii. Lucrarea lui Hans
Holbein cel Tânăr intitulată ”Arhanghelul
Mihail cântăritorul sufletelor”, realizată în 1523 și
prezentată în catalogul lui John Ruskin din 1870, seamănă izbitor de mult cu
stema Zalăului. Tânărul din imagine are armură și manta pe umeri, are aceeași
mișcare amplă a mâinii drepte cu sabia ridicată la nivelul capului, gata să
lovească balaurul de la picioare. De asemenea are în mâna stângă balanța de
care se agață dragonul.
 |
| Lucrare de Hans Holbein cel Tânăr 1523 |
 |
| Litografie de Lucas Cranach the Elder 1506 |
O altă lucrare asemănătoare
este cea realizată de Lucas Cranach the Elder (1472-1553) din 1506 care-l
reprezintă pe Arhanghel sub forma unui tânăr înaripat cu sabia ridicată
deasupra capului și cu balanța în cealaltă mână. Istoricul Nicolae Gudea,
găsește și el o imagine matcă a reprezentărilor arhanghelului cu sabie și
balanță, pe o placă de metal din Köln, datată 1470, conform
Brockhaus Encyclopadie, volumul 12, apărută la Wiesbaden în 1971. Imaginea este
redată în articolul din Caiete Silvane.
Imagini asemănătoare, ale
Arhanghelului cu sabia și balanța apar și în alte reprezentări heraldice.
Există mai multe orașe europene care au ca stemă această imagine. Printre
acestea pot fi amintite: Odenheim, Buttstaedt, Thuengersheim și Maudach din
Germania, Biala Podlaska din Polonia, Kraziai din Lituania, Nóráp din Ungaria
și...capitala Austriei, Viena. Mai avem orașe ce au ca stemă un scut cu
imaginea Arhanghelului Mihail, cu sabie și balanță, dar în care nu apare
balaurul. Este vorba de orașele Haag din Austria, Ohrdruf din Germania sau
Reichstett din Franța. Desigur, numărul orașelor europene care au o stemă pe
care apare Arhanghelul Mihail, în diverse ipostaze, este mult mai mare. Există
în Federația Rusă, aproape de vărsarea râului Dvina de Nord în Marea Albă chiar
și un oraș care se numește...Arhanghelsk și care are...ați ghicit, o stemă de
forma unui scut cu imaginea Arhanghelului Mihail cu sabie și scut călcând
balaurul. Până și capitala Europei, orașul Bruxelles are pe stemă imaginea
Arhanghelului Mihail călcând în picioare balaurul, având în mână sulița în
fromă de cruce.
 |
| Steme ale orașelor Biala Podlasca, Buttstaedt (sus) și Kraziai, Maudach (jos) |
 |
| Stemele orașelor Nóráp, Odenheim (sus) respectiv Thuengersheim și Viena (jos) |
Evoluția
stemei Zalăului
În afara stemei din Biserica reformată, datată
conform inscripţiei la 1569, și a celei din sala de bal a Clădirii Transilvania
ce nu poate fi mai veche de 1900, nu mai există nicio altă reprezentare a
acesteia pe vre-un edificiu din oraș. Prima
dovadă scrisă legată de stema orașului, apare în monumentala monografie
județului Sălaj, realizată în perioada 1901-1904 de Petri Mór
(Szilágy vármegye
monográfiája). La pagina 448 a monografiei amintite, înainte să
descrie într-un amplu capitol orașul Zalău, este reprodusă stema color a orașului:
într-un scut dreptunghiular, cu partea de jos rotunjită, apare pe un fond
argintiu, un tânăr înaripat înveșmântat în roșu, având aripile și pieptarul de
culoare verde. Ține îm mâna stângă o sabie ridicată la nivelul capului gata să
lovească balaurul pe care-l calcă în picioare. În mâna stângă ține o balanță,
ale cărei talere nu sunt vizibile. Petri Mór
nu oferă niciun fel de explicație, în afara textului ”ZILAH VÁROS CZIMERE”.
În altă parte a monografiei, la pagina 536 apare lapidar textul: ”A csizmadiák kara felett a falon a város czimerét is megtaláljuk
1569. Évszámmal”. (Deasupra locului unde stau cizmarii, găsim stema orașului
inscripționată cu data 1569). Este vorba desigur, de locul inițial în care
se afla stema, pe peretele vestic. Nimic mai mult.
 |
| Varianta color a stemei orașului așa cum apare în lucrarea lui Petri Mór |
Stema orașului apare însă pe mai multe sigilii. Cercetătorul
Bujor Dulgău a identificat în Arhivele Statului Satu Mare, un sigiliu aplicat
pe un document din 29 noiembrie 1871. Sigiliul rotund cu un diametru de 30 mm
are într-un cerc pe care scrie ”ZILAH VÁROS
FÖBIRÁJA PECSETJÉ 1802” (Sigiliul judelui primar al
orașului Zalău 1802). În cerc apare imaginea tânărului înaripat cu sabia și
balanța. Este cel mai vechi sigiliu cunoscut care are stema orașului. În
lucrarea amintită deja la început, ”Stema
și sigiliul orașului Zalău”, în Acta Musei Porolissensis nr.VIII/1998, autorul Bujur
Dulgău amintește și de alte sigilii ale orașului descoperite pe documente
aflate la Arhivele Statului filialele Sălaj sau Cluj.
O imagine deosebit de
frumoasă a unui sigiliu, este disponibilă pe internet aici. Are inscripționat textul
”SZILÁGY
VÁRMEGYE ZILAH REND. TAN. VÁROS 1902” și bineînțeles imaginea Arhanghelului Mihail, cu sabia
și balanța. Interesant este faptul că din aceeași perioadă, există un sigiliu
al orașului Alba-Iulia (Gyulafehérvár) ce are o imagine a arhanghelului, în
fața unei porți de cetate. Alba-Iulia a fost sediul episcopilor catolici ai
Transilvaniei; ipoteza conform căreia stema Zalăului (oraș aflat până înainte
de Reformă sub stăpânirea episcopilor catolici) a venit pe această filieră nu
este de neglijat.
 |
| Sigiliu de la 1902 cu imaginea arhanghelului |
 |
| Sigiliu de la 1902 al orașului Alba-Iulia |
După 1918,
autoritățile competente au trecut la unificarea administrativă a teritoriului
țării. La 23 iunie 1921 este emisă legea ce promulga noua stemă a României şi
instituia Comisia Consultativă de Heraldică care avea ca
sarcină stabilirea stemelor județelor și orașelor țării. Comisia a instituit și
fixat în perioada 1921-1928 stemele celor 71 de județe ale României iar între
1928-1936 stemele celor 71 de orașe reședință de județ și a celor 130 de centre
urbane ale țării. Așa cum amintește Dan Cernovodeanu în lucrarea Știința și
arta heraldică în România (Editura Științifică și Enciclopedică, București
1977), Comisia Consultativă pentru Heraldică a conservat în întregime stema
orașului Zalău (alături de cele ale orașelor Turnu Severin, Bârlad, Roman,
Vaslui, Cluj, Brașov, Sibiu, Sighișoara, Dej, Sighet sau Satu-Mare).
Interesant este faptul că în Monitorul Oficial nr.186 din 21 august 1930, în care
este prezentată stema orașului Zalău, nu se amintește nimic despre Arhanghelul
Mihail. După preambulul decretului regal: ”CAROL
al II-lea, Prin grația lui Dumnezeu și voința națională , Rege al României, La
toți de față și viitori, sănătate: Asupra raportului ministrului Nostru
secretar de Stat al Departamentului de Interne, am decreat și decretăm: Art.1
Se aprobă de Noi stemele orașelor reședință de județ […]
Zalău […]
astfel cum au fost întocmite de către comisiunea consultativă heraldică și
anume:” sunt descrise pe rând toate stemele
reședințelor de județ. Heraldica Zalăului este descrisă astfel: ”Pe scut roșu un tânăr într’aripat
de aur, stând în picioare, ținând
în mâna dreaptă o sabie de aur cu care lovește un balaur negru pe care-l calcă
cu picioarele, în mâna stângă o cumpănă de aur. Este stema veche a orașului.
Scutul timbrat cu o coroană murală de argint cu cinci turnuri.” Este
menționat clar faptul că avem de a face cu stema veche a orașului.
 |
| Pagină din Monitorul Oficial cu decretul regal din 21 august 1930 |
 |
| Prezentarea stemei Zalăului în Monitorul Oficial din 1930 |
Se pare că și în perioada 1940-1945, când Zalăul a făcut parte din
teritoriul cedat Ungariei în urma Dictatului de la Viena, stema orașului a
rămas aceeași. Noua administrație maghiară nu avea niciun interes să schimbe
stema, cu atât mai mult cu cât ea provenea dinainte de 1918, când Zalăul era
reședința comitatului Szilágy.
Stemele din perioada
interbelică au fost folosite până în 1948, când au fost înlocuite pe sigiliile
și anteturile municipiilor și județelor cu stema Republicii Populare Române. Prin
decretul nr.503/16 decembrie 1970 emis de către Consiliul de Stat al Republicii
Socialiste România, s-au instituit noi steme pentru județele și orașele
municipii. Comitetele executive ale Consiliilor populare au antrenat numeroși
specialiști: istorici, heraldiști, geografi, etnografi, economiști etc. Prin
decretul nr. 302/25 iulie 1972 emis de Consiliul de Stat al republicii
Socialiste România proiectelor celor 39 de steme județene, și 47 de steme
municipale au fost aprobate. Nu a fost și cazul Zalăului, acesta neavând rang
de municipiu. Se pare că orașul nu a avut pur și simplu stemă în perioada
comunistă.
După revoluția din decembrie 1989, au exista preocupări privind stema
orașului. Actuala stemă a Zalăului a fost realizată în anul 1995 de către
artistul plastic zălăuan Vasile Morar, în urma unui concurs de proiecte. În
mare parte este respectată varianta stemei din 1930, elementul de noutate adus
fiind brâul crenelat situat în scut, deasupra imaginii – care în viziunea
artistului reprezenta poarta de acces a Transilvaniei. Este modificat și
numărul de turnuri ale coroanei murale, de la cinci la șapte. În Heraldica
românească, orașele erau reprezentate cu o coroană crenelată cu cinci turnuri
iar municipiile cu una cu șapte turnuri.
Prin Hotărârea nr. 685/1998
privind aprobarea stemelor unor municipii, la anexa nr.11 apare actuala stemă a
Zalăului și descrierea acesteia: ”Stema
municipiului Zalău, potrivit anexei nr.11, se compune dintr-un scut roșu,
încărcat cu un tânăr înaripat, de aur, ținând în mâna dreaptă o sabie din
același metal, cu care lovește un balaur negru, pe care îl calcă cu picioarele.
În mâna stângă personajul poartă o balanță de aur, cu talgerele în echilibru;
în șef, pe fond roșu, un brâu crenelat de argint. Scutul este timbrat cu o
coroană murală de argint, formată din șapte turnuri crenelate.”. Descrierea
elementelor componente ale stemei este următoarea: ”brâul crenelat semnifică importanța strategică a așezării (poartă de
acces spre Transilvania); tânărul înaripat evocă lupta împotriva răului;
balanța atestă atributul administrativ al urbei de a împărți dreptatea”.
 |
| Actuala stemă a municipiului Zalău |
După cum se poate constata niciun cuvânt despre
Arhanghelul Mihail, deși am arătat pe baza a numeroase exemple că acesta este
personajul de pe scut. Vechii steme a orașului, folosită între anii 1569 (?) –
1948 sub diverse forme dar care toate au imaginea arhanghelului, i s-au adus
câteva elemente heraldice noi, cum e acel brâu crenelat. Se revine la coroana
murală de argint, ca în varianta stemei din perioada interbelică, însă numărul
turnurilor crenelate crește de la cinci la șapte. Orașul devenise între timp
municipiu.
Ștampilă poștală cu stema Zalăului
Ca urmare a Dictatului de la Viena, din 30 august 1940,
România a fost silită să cedeze Ungariei județele Sălaj, Satu-Mare, Maramureș,
Bistrița-Năsăud, Cluj, Bihor, Mureș, Covasna și Harghita. Administrația
maghiară a refăcut comitatele dinainte de 1918 revenindu-se la denumirea de
Szilágy (Sălaj). Armata a 2-a ungară (peste 100.000
de soldați) a operat pe teritoriul județului Sălaj, astfel: 6-7 septembrie în
zona Șimleului și 8 septembrie în zona Zalăului. La 12 septembrie 1940,
administrația militară maghiară era instalată în toată zona de ocupație. După numai două luni, se
retrag trupele ”de ocupație”, locul lor fiind luat de două Corpuri de Armată
(VIII și IX). La Zalău era cantonat Batalionul II din cadrul regimentului 25
Infanterie (Corpul IX de Armată). Administrația poștală maghiară a fost
organizată perfect și foarte rapid, încă din prima zi de ocupație funcționând
Serviciul Organizatoric de Est (SZEVOSZ). În primele zile ale ocupației s-au
folosit ștampilele VISSZATÉRT (visszatért = retrocedat) care erau însoțite obligatoriu de
ștampilele de zi. În Sălaj, acest ștampile s-au folosit în Zilah (Zalău) – 8
septembrie – 15 octombrie 1940 și Szilágysomlyó (Șimleu Silvaniei)
în perioada 7 septembrie – 15 octombrie 1940. Toate ștampilele avea în centru
stemele orașelor respective.
 |
| Ștampila din 1940. În imagine, stema orașului |
Stema Zalăului în cartofilie
Există o mulțime de cărți poștale sau ilustrate realizate atât
înainte de 1918 cât și în perioada interbelică în care apare Clădirea
Transilvania / Vigadó. În unele dintre aceste fotografii, se vede destul de clar că pe
fațada corpului principal de clădire, apare stema veche a orașului. Vom
prezenta câteva dintre aceste ilustrate.
Una dintre cele mai frumoase cărți poștale ce are în prim
plan grupul statuar Wesselényi și în spate Clădirea Transilvania, a fost
editată de Moldovan Laszlo și poate fi datată la începutul secolului XX,
conform datei de pe ștampila poștei – 1905. Așa cum se vede, stema Zalăului
apare în acel blazon baroc. Din perioada interbelică, de dinaintea cedării Ardealului de Nord, deci sub administrație românească, există o carte poștală
cu imaginea clădirii Transilvania, pe fațada căreia sub textul ”Cinema Carol”
se vede clar aceeași stemă cu imaginea Arhanghelului Mihail. În schimb nu apare
grupul statuar Wesselényi. Foarte probabil stema moștenită de la
administrația maghiară nu a fost dată jos de către administrația românească.
Cartea poștală a circulat și imediat după septembrie 1940, așa cum rezultă din
ștampila ”Visszatért” (cu stema Zalăului) de pe verso.
 |
| Carte poștală din 1905. Pe fațada clădirii se vede stema orașului |
 |
| Zalău 1940 - administrație românească. Stema orașului e vizibilă pe fațada clădirii |
Deși am putea continua cu astfel de
exemple, ne vom limita doar la încă un singur exemplu. De data aceasta este
vorba despre o fotografie – carte poștală realizată în studioul Foto Elite ”Peter” Zilah care surprinde
evenimentul din 8 septembrie 1942 când administrația maghiară a orașului a reamplasat
grupul statuar Wesselényi. Stema orașului era la locul ei!
 |
| Septembrie 1940. ceremonia de reamplasare a statuii Wesselényi |
În loc de concluzii
Așadar, în toate reprezentările, indiferent de epocă și de
”stăpânire” Zalăul a avut aproximativ aceeași stemă. O stemă asumată atât de
comunitatea maghiară a orașului – pe baza unei tradiții de câteva secole, dar
și de comunitatea românească – pe baza celor două acte normative din 1930 și
1998. O stemă de care toți ar trebui să fim mândri, la care ar trebui să-i
cunoaștem semnificația și istoria. O stemă care ar putea face obiectul unor
materiale de promovare ale orașului: brelocuri, insigne, fanioane etc.
O stemă care ar trebui să fie mult mai vizibilă în spațiul
public – acolo unde există doar la intrarea în Primărie, pe câteva panouri cu harta orașului răspândite
prin cartiere și pe steagul orașului arborat în fața Casei de Cultură a
Sindicatelor. O stemă care ar trebui să revină (în varianta clasică pentru a se
încadra în arhitectura locului) în locul gol din blazonul de pe fațada Clădirii
Transilvania. Și de ce nu, pe frontispiciul Primăriei Municipiului Zalău.
UPDATE:
25.04.2015: Poate și datorită articolului de față (publicat în două numere succesive ale cotidianului Magazin Sălăjean), oficialitățile orașului au amplasat pa fațada clădirii Transilvania / Vigadó o variantă a stemei orașului. Este, din punctul meu de vedere o lucrare reușită, doar că a fost realizată la o dimensiune mult mai mică decât ar fi fost necesar. Așa cum arată, o stemă minusculă încadrată (nici măcar central) în blazonul baroc, este de fapt o imagine kitschoasă. Să sperăm că cei în drept se vor sesiza și vor îndrepta lucrurile.
Foarte interesant articolul, multumesc.
RăspundețiȘtergereMultumim si noi pentru aprecieri!
Ștergere