joi, 4 februarie 2016

Cotul Dunării (III): Esztergom

Deși polul turismului maghiar rămâne capitala Budapesta, dacă e să ne referim strict la numărul turiștilor străini, pentru locuitorii capitalei maghiare însă, regiunea cunoscută drept Cotul Dunării este o adevărată oază de verdeață, o adevărată infuzie de Natură. Chiar de la suburbiile nord-estice, în amonte, începe unul dintre cele mai spectaculoase peisaje pe care Dunărea le formează. Practic între Budapesta și Esztergom se desfășoară un peisaj mirific în care dealurile împădurite, cetățile care au făcut odinioară istoria și turlele bisericilor și catedralelor se oglindesc în apele bătrânului fluviu. Unul dintre cele mai interesante orașe, de care se leagă însăși istoria Ungariei este Esztergom.




Esztergom, oraș situat la 60 de kilometri nord de capitala Ungariei Budapesta, are o poziție privilegiată. Este situat pe malul drept al Dunării, chiar înainte ca fluviul să o cotească ba la stânga, ba la dreapta, creând unul dintre cele mai frumoase peisaje natura din Europa. Și cum asta nu ar fi de ajuns, orașul, se află la poalele masivului Pilis, o zonă naturală preferată de turiștii care fug de arșița verii. Și din punct de vedere istoric, orașul este privilegiat. Este cunoscut ca fiind cea mai veche localitate din Ungaria, denumirea sa în limba latină fiind Strigonium. Principalul obiectiv turistic al orașului este fără îndoială grandioasa Bazilică, cea mai mare din Ungaria despre care am scris în episodul anterior


Deși aparent ai crede că nu mai ai ce să vezi în Esztergom, în afară de Bazilică și de 2-3 muzee, te înșeli. Chiar lângă impunătoarea Bazilică, pe Dealul Cetății (Várhegy) se află...cetatea. Cetatea Esztergom (Esztergomi vár) - care are o replică sub forma unui centru comercial chiar în capitala Turciei, la Ankara, a însemnat timp de trei secole centrul politic și religios al Ungariei. Construcția cetății a început pe vremea regelui Géza (972-997) și a fost continuată de fiul său Vajk - cel ce a devenit prin creștinare István (Ștefan), primul rege creștin al Ungariei. Aici Szent István (Sf.Ștefan) s-a născut, a fost botezat și a fost încoronat. Sunt suficiente motive pentru ca această cetate să fie una dintre cele mai importante pentru unguri. De-a lungul secolelor cetatea a suferit distrugeri semnificative atât în timpul invaziei mongole din 1241-1242 cât mai ales după cucerirea orașului de către Suleiman Magnificul în 1543. De sub stăpânirea otomană, orașul și cetatea au fost eliberate abia în 1683 de către regele Poloniei Jan Sobieski. A urmat apoi răscoala curuților și pentru scurt timp Rákóczi Ferenc al II-lea a ocupat orașul. Mult mai recent, în anul 2000 au fost finalizate importante lucrări de restaurare, iar astăzi cetatea din Esztergom este transformată în muzeu. Lângă cetate se află statuia ”Fondatorului Orașului” (Városlapitó szobra) - operă a sculptorului Vigh Thomas (1926-2010).


Sunt mai multe moduri de a explora orașul Esztergom. Desigur, pentru a savura pe deplin atmosfera orașului o plimbare la pas este cea mai indicată. Însă dacă sunteți obosiți după ce ați vizitat Bazilica și Cetatea, atunci o variantă practică este să luați trenulețul care pleacă din Piața Sf.Ștefan (Szent István tér) - de pe platoul din fața Bazilicii. Nu sunt ore fixe, pleacă fie când sunt ocupate toate locurile, fie când șoferul consideră că este rentabil să pornească. În orice caz, nu trebuie să aștepți mult, zona este una aglomerată din punct de vedere turistic. Călătoria cu trenulețul are farmecul ei: în timp ce-ți odihnești picioarele poți să vezi o parte a orașului, să-ți faci o imagine asupra acestuia. Și, aici la Esztergom, plătind un bilet care costă  550 forinți, ai parte de o mare surpriză. Fără să-ți dai seama te trezești în ... Slovacia. Da, ați citit bine. Traseul trenulețului cuprinde și o scurtă incursiune în orașul slovac de dincolo de Dunăre, Sturovo. 


Mai întâi însă trecem pe mica insulă (Primás Sziget) - o adevărată oază verde a orașului, peste podul Bottyán (Bottyán hid) ce traversează Kis-Duna (Mica Dunăre). Podul este unul simplu de doar 41 de metri lungime, dar are o istorie destul de interesantă. A fost construit în 1895 ca o necesitate de a face joncțiunea apoi cu Podul Mária Valérie ce traversează Dunărea. Între anii 1895-1927 s-a numit Podul Lawrence, pentru ca apoi între 1927-1944 să se numească Podul Horthy. Podul a fost complet distrus în 1944 de către germani și reconstruit în forma actuală în 1964.


Lăsând pe dreapta complexul termal de patru stele Aquasziget, în față se profilează silueta maiestuosului pod Mária Valérie. Podul poartă numele Arhiducesei Marie Valerie de Austria (1868-1924) cel de-al patrulea și ultimul copil al împăratului Franz Joseph al Austriei și al împărătesei Elisabeta de Bavaria (Sisi). Supranumită și ”copilul maghiar” pentru că nașterea ei a fost o concesie a împărătesei Sisi în schimbul concilierii lui Franz Joseph cu Ungaria, partea ei favorită din Imperiu. După încoronarea de la Budapesta din 8 iunie 1867 ca rege și regină a Ungariei, se naște nouă luni mai târziu, la Budapesta, Marie Valerie. Au fost zvonuri că Marie Valerie ar fi fost de fapt fiica lui Gyula Andrássy prim ministrul maghiar, dar asemănarea cu Franz Joseph, mai mult decât oricare dintre frații săi, le-a eliminat definitiv. 



Iată de ce împăratul Franz Joseph și-a dat acordul ca podul să primească numele fiicei sale. Cu o lungime totală de 517 metri, podul a fost inaugurat la 28 septembrie 1895 în prezența multor membri ai guvernului maghiar. Podul este opera lui Feketeházy János (1842-1927) care a mai construit printre altele și podurile Erzsébet dintre Kómarom (Ungaria) și Komárno (Slovacia) sau podul Szabadság din Budapesta, ambele peste Dunăre. Podul unea teritorii ale aceluiași stat (Imperiul Austro-Ungar) până în 1920 când în urma tratatului de la Trianon, pe Dunăre a fost fixată granița dintre Ungaria și Cehoslovacia. În partea slovacă podul a fost deteriorat, astfel că au fost necesare lucrări de reparații care au început în 1922. Din păcate nu avea să treacă mult timp până când podul avea să fie distrus de către trupele germane aflate în retragere în 1944. După război, între cele două state ”vecine și prietene” s-au dus tratative, în 1968, apoi în 1987 însă abia după căderea comunismului, în anul 2000 au început lucrările de reconstrucție printr-un proiect european cu o investiției de aproape 20 de milioane de euro. Podul a fost redeschis în 2001 în prezența prim-miniștrilor din Slovacia - Mikuláš Dzurinda și din Ungaria - Viktor Orban dar și în prezența comisarului UE pentru extindere Günter Verheugen.



La mijlocul podului, acolo unde este practic frontiera dintre cele două țări, sunt montate plăcuțe cu însemnele celor două state. Însă, cum acestea sunt în Uniunea Europeană și în spațiul Shengen, nu există niciun control la frontieră. Oricine dorește poate trece liber dintr-o parte în alta, din Esztergom în Sturovo. Dacă apartenența la Uniunea Europeană și la spațiul Schengen a adus ceva bun pentru aceste două țări, atunci libera circulație și lipsa formalităților vamale este într-adevăr un câștig. Vei vedea în Esztergom familii de slovaci care urcă pe cupola Bazilicii doar pentru a admira de sus, de peste Dunăre, din orașul vecin și din țara vecină, orașul lor natal. 




Mergând mai departe te trezești în Slovacia fără să-ți dai seama. Doar inscripțiile reclamelor care sunt în slovacă te ajută să realizezi asta. În rest, arhitectura aproape că este identică, semn că cele două orașe au avut cândva un trecut comun. Desigur, trenulețul nu te poartă într-un tur al orașului Sturovo. În primul loc unde poate întoarce - o veche piață acum părăsită, trenulețul se întoarce și o ia din nou spre pod. Revenit în Esztergom, te poartă prin centrul istoric al orașului și apoi urcă dealul spre esplanada Bazilicii. Aici așteaptă deja un alt grup de turiști.




Un alt mod de a explora orașul, este să-l iei la pas sau cu bicicleta. Există în oraș mai multe puncte de unde se poate închiria o bicicletă. Vizitarea centrului istoric - un mix de stiluri arhitecturale de la roccoco, la clasic sau baroc. Un șir de străduțe înguste și pitorești sporesc farmecul centrului istoric. Ca în orice alt oraș, piețele adăpostesc diferite monumente istorice sau turistice. 


Centrul orașului estre considerat a fi actuala piață Szechenyi, pe care localnicii o numesc simplu Foter (centru). În trecut aici se găsea piața medievală a orașului, fiind înconjurată de casele nobililor. este de asemenea primul loc reocupat de maghiari după ce turcii au părăsit țara și Ungaria a ieșit de sub dominația Imperiului Otoman. În prezent este o vastă zonă pietonală renovată aproape complet în 2006 cu bani de la Uniunea Europeană. 



Venind dinspre Piața Rákóczi (Rákóczi tér) ai impresia că e o simplă stradă pietonală. Impresionează în mod plăcut șirul de pomi ornamentali ce parcă răsar direct dintre dalele pavajului, dar și băncuțele pentru cei care vor să-și tragă sufletul. Clădirile impozante ce străduiesc pietonalul au la parter baruri, cafenele sau restaurante a căror terase se întind în sezonul estival în piață. Pe măsură ce înaintezi, strada (adică piața) se lărgește și se transformă într-o veritabilă piață.

Mai multe monumente se află aici în piața Széchenyi. Fântâna Hollister (Ister kút) a fost realizată în 2005 de către Párkányi-Raab Péter și are forma unei stele în opt colțuri, asemănătoare Stelei lui David. Din mijlocul bazinului se ridică cinci siluete feminine semi-nuduri, așezate pe trei pietre. Conform autorului operei de artă, simbolistica statuii vrea să trimită spre o zeiță a Dunării numită Ister. Se crede că acest nume ar fi împrumutat de latini din sumerianul Isthar - zeița dragostei, războiului și a fertilității. Pentru unii, prezența unui astfel de grup statuar în ”Roma Ungariei” ar putea fi considerat chiar o blasfemie. Desigur, cei mai mulți trecători fie că sunt localnici fie că sunt turiști, vor trage cu coada ochiului la frumoasele femei reprezentate în piatră.



Aproape de clădirea primăriei se află un monument impunător, realizat de către sculptorul Kiss Gyorgy. Este Statuia Sfintei Treimi ridicată pe locul în care pe la 1723 era o coloană a ciumei - o încercare a locuitorilor orașului de a îmbuna soarta care făcut mii de victime în timpul epidemiei ce a cuprins întreaga Europă. De-a lungul secolelor, coloana s-a ruinat semnificativ, fiind în cele din urmă înlocuită cu actualul monument. 


Într-un alt colț al pieței, în jurul unei mese rotunde de marmură sunt așezate 12”scaune” având reprezentate pe fiecare câte un leu. Nu departe de aici, pe unul din zidurile Primăriei se vede o placă ce amintește nivelul la care a ajuns Dunărea la inundația catastrofală din 1838. 


Desigur, sunt multe alte obiective ce pot fi vizitate în oraș. Chiar dacă Bazilica domină prin grandoarea ei toate celelalte biserici, acestea nu trebuie deloc neglijate. Ca de altfel muzeele răspândite prin oraș - unele cu adevărat impresionante cum ar fi Muzeul Creștin din Esztergom sau Casa Științei și Tehnologiei adăpostită într-o clădire din 1888 în care funcționa Sinagoga. 




Esztergom rămâne unul dintre cele mai surprinzătoare orașe ale Ungariei ce merită vizitat. Destinația se găsește în portofoliul majorității agențiilor de turism dar poate fi accesată și individual. Vizitatorul va fi cu siguranță încântat să descopere un oraș cu un mare potențial turistic. 


Un comentariu:

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...